Sonete.Citatepedia^®.ro

Tutankamon

Când ne-amintim de-un faraon,
Şi piramida-i legendară,
Ne duce gândul aşadară
Spre cel numit Tutankamon

Mumia sa era-n bon ton
C-o faină mască mortuară
De aur, astăzi legendară,
Dusă-n muzee, etalon

Dar, dându-i masca la o parte,
Să fii entuziast nu poţi
Figura sa-i acum departe
De-aspectul măştii, o ştiu toţi
Să-l proslăvim, ar fi zadarnic,
El fără mască, e-un făţarnic!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leda şi lebăda

Un suflu brusc... Aripa se mai zbate,
Uimită-şi simte gâtul strâns în cioc,
I-s coapsele de aripi mângâiate
Şi-o strânge lebăda la piept, cu foc.

Cum poate spaima să se smulgă din
Înalta slavă-n pene-ntruchipată?
Ce poate trupul ei, sub albul chin,
Decât să-i simtă inima bărbată?

Fiori i se strecoară prin spinare.
E turnu-n flăcări şi e zidul frânt.
Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă

Ea, tremurând sub cruda zburătoare,
Puterea strânsă-n penele-veşmânt
Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă?

sonet de William Butler Yeats, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fantomă - IV. Portretul

Se mistuie în Moarte şi-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,

Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,

Pe care Timpul, gâde-al tineţii,
Îl şterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.

- Dar, ucigaş al Artei şi al Vieţii,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!

sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Respectă astea pentru sănătate:
cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.
Să mesteci bine, să nu bagi în gură
decât uşoare şi fireşti bucate.
Fugi de furii, de aer ce stricat e,
fii sceptic de a leacurilor cură;
să nu dormi la amiazi, căci e tortură,
iar după prânz nu sta adus pe spate.
În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea;
nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;
nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.
Cergi când te culci uşor să te apese,
nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea,
iar cu mişcarea să nu faci excese.
Fă din odihnă şi din zâmbet rege.
Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las pe voi să fiţi poeţi

Vă las pe voi să fiţi sofisticaţi,
Lăsaţi-mă pe mine cu simţirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicaţi.

Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuţios atâţia fraţi.
Vă place, ştiu, în fund a fi pupaţi,
E ceea ce v-aduce împlinirea.

Lectura-n plus nu poate-ascunde golul —
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Şi chiar şi-aşa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. — Mai bine poezie.

E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanţa de ipocrizie...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!