Sonete.Citatepedia^®.ro

Iaurt ecologic

Ca om isteţ, încerc prefaceri
Şi-n interes naţional,
Am încercat ca "personal"
Să plec în cosmos cu afaceri

Scăpat din ale lumii carceri
De fisc, de TVA venal
Spre un profit fenomenal,
Încerc nemaivăzute faceri;

Uzând de teste-originale
La cele mai de sus nivele
Prin procedee triumfale
Încerc urmând străvechi modele,
Ca folosind Lacteea Cale
Să vă ofer iaurt de stele...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leda şi lebăda

Un suflu brusc... Aripa se mai zbate,
Uimită-şi simte gâtul strâns în cioc,
I-s coapsele de aripi mângâiate
Şi-o strânge lebăda la piept, cu foc.

Cum poate spaima să se smulgă din
Înalta slavă-n pene-ntruchipată?
Ce poate trupul ei, sub albul chin,
Decât să-i simtă inima bărbată?

Fiori i se strecoară prin spinare.
E turnu-n flăcări şi e zidul frânt.
Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă

Ea, tremurând sub cruda zburătoare,
Puterea strânsă-n penele-veşmânt
Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă?

sonet de William Butler Yeats, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 21

De muze n-am să mă mai las stârnit,
De frumuseţea lor sulemenită,
Cu cerul însuşi te-am împodobit
Orice fălos doar cu-n fălos repetă,

Cât să mă fi făcut să te compar
Cu astre, a lumii, a mărilor splendoare.
Cu prima floare-n an şi tot ce-i rar,
Şi poartă-n tiv telurica grandoare.

Dar fie să iubesc, să scriu ce simt,
Şi să îmi creadă dragostea curată,
Cum crede mama puiul, strălucit,
Şi-i pare că luceferii se-arată.

Mai spună alţii, vorbe mari având,
Nu te mai laud, că doar nu te vând.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara omenirii...

pe scara omenirii urcat-am din genune
la naştere şi-n viaţă cobor câte un pic
şi vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic

călare pe o rază m-ascund de umbra minţii
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinţii
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea

mi-e infinitul treaptă şi balustradă clipa
când paşii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colţul nebuniei şi-au adormit în pripa
seducţiei fatale... nu-s eu cel toropit

în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
şi peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii

sonet de Ionuţ Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las pe voi să fiţi poeţi

Vă las pe voi să fiţi sofisticaţi,
Lăsaţi-mă pe mine cu simţirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicaţi.

Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuţios atâţia fraţi.
Vă place, ştiu, în fund a fi pupaţi,
E ceea ce v-aduce împlinirea.

Lectura-n plus nu poate-ascunde golul —
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Şi chiar şi-aşa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. — Mai bine poezie.

E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanţa de ipocrizie...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!