Sonete.Citatepedia^®.ro

Genunea

Pascal şi-avea abisul cu dânsul mişcător,
– Vâltoare, vai! E totul, – dorinţă, gest, visare,
Cuvânt! Şi peste păru-mi stând drept, în clătinare,
Am resimţit adesea cum trece groaza-n zbor.

Sus, jos, şi pretutindeni, adâncul, larga zare,
Tăcerea, nesfâşitul mă ţin în gheara lor...
Şi Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget ştiutor
Schiţează lungi coşmaruri, mereu renăscătoare.

De somn m-alungă spaima ca de un puţ profund,
Plin de nelămurite orori şi fără fund;
Văd numai veşnicie prin geamurile toate.

Şi duhul meu, de-a pururi cu ameţeli luptând,
Râvneşte-a nefiinţei insensibilitate.
– Din Numere şi Forme, nu pot ieşi nicicând!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Weekend în rai

(lui Ninel şi Mihaelei)

am trăit în weekend ore blânde, calme
m-am relaxat printre maici la Robaia
mănăstirea raiului m-a ţinut în palme
cu lumini dumnezeieşti s-a umplut odaia.

m-am plimbat fericită pe colţul de rai
codrul de poveste mi-a fremătat în suflet
muntele Brădetu este vestitul plai
cu lacul Vidraru tărâm de răsunet.

prietenii de suflet Aurora, Dumitru
mi-au reaşezat armonia în cord
cu Dumnezeu alături timpul nu e hâtru
chiar dacă toamna vine dinspre Nord.

pe muntele smerit trăind ca un sihastru
nu-i loc de întristare de aspru fiord.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leda şi lebăda

Un suflu brusc... Aripa se mai zbate,
Uimită-şi simte gâtul strâns în cioc,
I-s coapsele de aripi mângâiate
Şi-o strânge lebăda la piept, cu foc.

Cum poate spaima să se smulgă din
Înalta slavă-n pene-ntruchipată?
Ce poate trupul ei, sub albul chin,
Decât să-i simtă inima bărbată?

Fiori i se strecoară prin spinare.
E turnu-n flăcări şi e zidul frânt.
Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă

Ea, tremurând sub cruda zburătoare,
Puterea strânsă-n penele-veşmânt
Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă?

sonet de William Butler Yeats, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 143

Aşa cum gospodina ce doreşte
S-ajungă aripatele scăpate
Îşi pune pruncul jos şi se zoreşte
Să le adune repede pe toate;
Şi cum copilul fuge ca s-o prindă
Plângând că a plecat în urmărire
Şi păsările-n zbor se tot perindă,
Dar ea nu vede-a lui nefericire.
La fel şi tu, fugi după firi străine
Când eu alerg să fim iar împreună,
Dar dac-ai prins ce-ai vrut, vino la mine
Sărută-mă, fii ca o mamă bună.

Mă voi ruga să-ţi împlineşti dorinţa
Dacă te-ntorci să-mi ogoieşti fiinţa.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albumul

O, blestemată curiozitate!
Deunăzi, cu gânduri indiscrete,
Am profanat odaia unei fete -
Acest muzeu de lucruri parfumate.

Albumul ei cu scoarţe violete
E plin de cărţi poştale ilustrate;
Vederi din ţară şi străinătate,
Oraşe, fluvii, parcuri şi portrete.

Pe una scrie: "Dragă verişoară,
Ai auzit ca P. P. K. se-nsoară
şi vrea să ia o fată din Buzău?..."

Pe alta scrie numai: "Cugetare:
Amorul e un lucru foarte mare."
Şi iscăleşte: Guţă Popândău.

sonet epigramatic de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las pe voi să fiţi poeţi

Vă las pe voi să fiţi sofisticaţi,
Lăsaţi-mă pe mine cu simţirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicaţi.

Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuţios atâţia fraţi.
Vă place, ştiu, în fund a fi pupaţi,
E ceea ce v-aduce împlinirea.

Lectura-n plus nu poate-ascunde golul —
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Şi chiar şi-aşa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. — Mai bine poezie.

E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanţa de ipocrizie...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!