Sonetul momentului

Sonetul 153
Stă Cupidon cu torța în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mai multe poezii...
Înregistrarea momentului

Albumul
O, blestemată curiozitate!
Deunăzi, cu gânduri indiscrete,
Am profanat odaia unei fete -
Acest muzeu de lucruri parfumate.
Albumul ei cu scoarțe violete
E plin de cărți poștale ilustrate;
Vederi din țară și străinătate,
Orașe, fluvii, parcuri și portrete.
Pe una scrie: "Dragă verișoară,
Ai auzit ca P. P. K. se-nsoară
și vrea să ia o fată din Buzău?..."
Pe alta scrie numai: "Cugetare:
Amorul e un lucru foarte mare."
Și iscălește: Guță Popândău.
sonet epigramatic de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mai multe înregistrări audio...