Autori de sonete | Sonete alese la întâmplare | Adaugă poezie/sonet

Sonete recent adăugate

Vă las pe voi să fiți poeți

Vă las pe voi să fiți sofisticați,
Lăsați-mă pe mine cu simțirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicați.

Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuțios atâția frați.
Vă place, știu, în fund a fi pupați,
E ceea ce v-aduce împlinirea.

Lectura-n plus nu poate-ascunde golul —
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Și chiar și-așa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. — Mai bine poezie.

E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanța de ipocrizie...

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii. Cel mai recent, Irinel Economu [din public] a spus:

...iar unii nu mai pot să respire de cîtă literatură au înghițit...

Trăire

Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Și parcă de o viață te iubesc,
Și parcă m-ai lăsat singur pe lume...

Așa mă simt — și-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-și asume
Al ei avânt naiv — copilăresc.

Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îți simt dorința de a-mi fi...
Și nici dorința mea nu-i efemeră,

Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschiși. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! — Nu m-aș mai trezi...

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căderi

Nu eu v-am cucerit, ci golurile
În care ați căzut din voi, în mine —
Împinse tot de hăuri și ruine,
Pentru-a vă lua de bune rolurile.

Sfârșim înfometați de-același bine,
Prădându-ne singuri comorile
Și ne mințim, în timp ce stolurile
De adevăruri, ne devin străine.

Farmecul meu de piatră vă știrbește —
Tăișul inimii vi-l compromite.
Veniți doar să plecați și mai orbește

Spre noi genuni ce mintea v-o înghite
Și sufletul naiv vi-l risipește.
Ce armă-am devenit, iar voi — ce ținte!

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adâncire

Un gol imens se-ascunde-n ochii tăi,
Dar ei privesc doar strălucirea-n floare
Și o percep a fi nemuritoare,
Nu iau în seamă-ai timpului călăi.

Nu pot să înțeleagă-a ta visare,
Nu știu c-ascunzi în suflet vânătăi,
Că te-ai împrăștiat pe-atâtea căi...
O știi doar tu. Pe restul nu îi doare.

Ei urmăresc sterila umbră-a clipei,
Pe care, sunt convinși, că o slujești.
Și cum trăiesc în brațele risipei,
Te văd de-al lor — și nu ceea ce ești.

Îți plânge inima pe buza râpei,
În care, -ncet, dar sigur, te-adâncești...

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semn de întrebare

Vă știu prea bine, căci mă știu pe mine.
Cunosc și luptele, dar și orbirea
Prin care vi se-mpiedică menirea,
Când vă înghit mocirlele din sine.

Eu nu mai țin demult cu omenirea
Și-mi par, din ce în ce tot mai străine
Speranțele că n-ați ajuns ruine —
Și nu-mi reneg, nici mie, prăbușirea.

Doar Dumnezeu mai simt că e valabil.
Să fie ăsta semnul de trezire,
Sau o să ne trezim, inevitabil,
Până la ultimul, din amorțire?

Să fie, oare, prea puțin probabil
Să lase Domnul, omul, la pieire?!

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asumare

Mă las în voia ta, dar știi tu oare
Cum să întorci o viață rătăcită
Din bezna-i grea unde, împotmolită,
Nu mai răspunde razelor de soare?

Îți pun în palme noaptea mea cumplită,
Fără de scene negre-acuzatoare.
Doar cu speranța prinsă de visare
Și-o inimă de temeri chinuită.

Nu îmi asum în caz c-o să te-nghită
Golul din mine. Nu e doar o stare,
Răceala mea căldura o evită.

Mă las în voia ta la întâmplare.
Îți pun în față-o rană de elită,
Tot ți-a rămas dorința în picioare?

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desfrâu

Vorbesc despre iubire-n poezii,
Dar cât îi înțeleg, oare, esența,
Când îmi împart cu-atâtea dependența
De câte sufletul n-ar vrea a ști?!

Începe să m-apese aparența
Și simt că nu mă pot împotrivi.
Încet, inima prinde-a se trezi
Și tot mai clară mi-e acum demența.

Câtă orbire, câte rătăciri...
Sunt fără scuză-n fața fericirii.
Credința mea în falsele-mpliniri,

M-a risipit pe căile pieirii.
Mă iau în coarne-aceste amintiri
Și încă mă expun nenorocirii.

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia...

De la nouă păn-la nouă
Plouă, plouă, plouă, plouă,
Ba cu țîra, ciobănește,
Ba cu fulgere trăsnește,
Ba cu soare, ba cu lună,
Ba frumos așa mai tună
Ploaia asta, ploaie, ploaie
Ba ca ața, ba șiroaie
Ploia asta, așteptată
Ploaia asta, venerată
Pusă ca și noi, pe treabă
Ploaia noastră, basarabă...

sonet epigramatic de (26 mai 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii. Cel mai recent, Gireli Barbu [din public] a spus:

hal de poezie, cu ba ba -uri

Conjugă-i la trecut

E greu să-i schimbi. Îi schimbă interesul —
Chiar dacă pare că-i prostește viața.
N-ai ce să faci, poți doar păstra distanța.
Nu-i vindeci tu, îi vindecă reversul.

Îi știi de-o viață? Mă apucă greața.
Nu înțelegi nimic — altul e mersul.
Nu timpul schimbă, omul e perversul.
Într-un final, tot își arată fața.

Nu te mira că nu rămân aceiași,
Căci în esență, nu s-au cunoscut,
Ci doar se-mpiedicau de proprii pași,
În drum spre sinele neprevăzut.

E vina lor că sunt sinucigași... —
Nu ezita, conjugă-i la trecut.

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ca și voi...

Mi-e împietrirea sânge de reptilă
Și-asemenea îmi pare azi tot omul,
Sau poate că, așa dorește Domnul:
De noi, s-ajungem să ne fie silă.

Mă simt în suflet mic, precum atomul...
Întreaga lume-mi pare instabilă.
Și nu mai văd din cer un strop de milă,
Din ignoranță să ne-alunge somnul.

Tot ca și voi, stăpân sunt peste zile,
Dar beznele îmi domină trăirea.
Mi se reflectă iadul în pupile —

Același foc vă domină privirea.
Din cartea vieții noastre smulgem file,
Pe-acelea unde-i scrisă nemurirea.

sonet de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook