Sonete.Citatepedia^®.ro

Cetate Transilvană

Trec în pas de dans prin micul nostru burg
Bravi cavaleri, domniţe visătoare;
Din zorii zilei în apus de soare
Lănceri în zale uliţe parcurg.

Alături stau în cete domnişoare,
Priviri alese în urma lor se scurg,
Măşti împestriţate-n Piaţa Mare curg
Şi peste tot e iz de sărbătoare.

Bătrânul faur bate-n nicovală
Cu lovituri profund asurzitoare,
Bogaţii târgoveţi îi dau năvală,
Aruncă-n jur priviri iscoditoare,

Să vadă cum se face o zăbală
Din fier forjat pe vatra medievală.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română mon amour

Mă trezesc cu ea pe limbă
mă trezesc cu ea în gând
în ea dorul mi se schimbă
fără-a spune un cuvânt

Mă trezesc cu ea în gând
parcă-i pasăre măiastră
mă trezesc în ea visând
stea şi doliu la fereastră

Parcă-i pasăre măiastră
în ea dorul mi se schimbă
a mea lacrimă-i a noastră
mă trezesc cu ea pe limbă

Mă trezesc cu ea visând
nopţi şi zile stele-n gând

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 august 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgia neagră

In memoriam victimelor terorismului

E iarăşi Europa sub teroare,
Fantoma morţii bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.

Ucide în exces de voluptate
Fiinţa şi a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Şi lasă-n urmă zile-ndoliate.

Să fim feriţi de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare ţară şi cetate.

Se cer eforturi lungi şi conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curăţăm de pleavă bătătura.

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet înfrigurat

Ai să mă strigi dar n-am să-ţi mai răspund.
Cu marea-n braţe-mi voi ascunde sarea
de pe obraji într-un banal rotund
de inimă. Şi-i voi schimba culoarea.
Ai să mă chemi dar nu voi mai veni
spre ţărmul tău de zbucium niciodată.
Valul de frig îmi va încetini
umbra desculţă şi îngândurată.
Şi-ai să mă uiţi apoi într-un final
ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme
scrisă mărunt, cândva c-un tuş vernal
când prea târziul ne părea devreme.
Uitarea va fi binecuvântare
doar pentru ţărmul tău, nu pentru mare...

sonet de Aura Popa (26 noiembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea neapusă

E cam târziu şi tinereţea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainiţa de grele vremi, ascunsă.

Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de faţă şi de-a pururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voinţa nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea neapusă

E cam târziu şi tinereţea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainiţa de grele vermi, ascunsă.

Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de faţă şi deapururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voinţa nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei cuvinte

Tu, suflete, acum, de ce mai sângeri?
Ar trebui sa fii binedispus -
Afara-i alb şi e frumos nespus,
Peste copaci parca a nins cu îngeri...

Şi cerul nu mai este-aşa de sus -
E scutul ce te apără de-nfrângeri...
Azi, lacrimile nu se-adună-n plângeri...
Lumina-i respirarea lui Iisus.

Te bucuri azi cu bucurie mare
Şi-n trei cuvinte simple-ai adunat
Atâta pace sfântă şi iertare

Şi dor curat: "Hristos a înviat!"
Dar Iuda? Dar arginţii? Dar Pilat?
O rană fără drept de vindecare...

sonet de Vasile Romanciuc
Adăugat de Elisa chisleac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu fluturi

In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultăţii de biologie

Plâng florile şi gâzele pădurii
Şi munţi cu frunţi înalte lăcrimează,
Când viaţa unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.

Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mişcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Şi tot ce-i vietate se-ntristează.

Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Şi zumzet de insecte încetează
Căci vin şi nimfe în straie alburii.

Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra fiinţa se-ntrupează.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde lemnul cântă

In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc

Cu muncă, cu răbdare şi migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid şi-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.

Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n ţara asta, mare şcoală
Cu ucenici de spiţă mondială
Să ţină simfoniilor isonul.

Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simţul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.

Lutierii-s adormiţi ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Împrăştiat de vânturi ca sămânţă,
Destinul m-a purtat în depărtare
Şi am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credinţă.

Eu m-am rugat febril şi prin urmare,
Am reuşit să-mi fie cu putinţă
Să trec prin viaţă fără suferinţă,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.

M-am priponit în rădăcină tare
Şi poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.

Speranţă astăzi s-a născut în sine-mi
Şi simt că-n piept zvâcnesc vreo şapte inimi.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!