Sonete recent adăugate
De Ziua Bucovinei - Reîntoarcere în "Țara de Sus"
Se-adună-n juru-ți fiii, Bucovină,
În strămoșeasca vatră-colț de Rai,
Din Obcine lumină să le dai-
Golgota voastră pururea divină.
E un altar acest "Picior de plai"
La care lumea toată se închină
Și vin străinii ca să ia lumină
La mănăstiri, cu preoți și alai.
Văzând aceste locuri îți dai seama
Că-n "Țara cea de Sus", cu dansul, cântul,
La început a fost aici cuvântul.
Iar la,, Muzeul Oului" din Vama
Dezleg dilema,, oul sau găina"
Și zic: întâi de toate-i... BUCOVINA!
sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc tabloul...
(lui Theodor Aman)
Privesc tabloul tău "Hora Unirii",
Din anu-acela cei cu el de-o seamă,
Când România, buna noastră mamă,
Purta pe frunte nimbul izbăvirii...
Mă răscolește umbra amintirii
Și parcă-aud mulțimea cum aclamă,
Un Domnitor, doar unul se proclamă,
În ceasu-acela mare al înfrățirii.
Tabloul tău cuvântă ca și slova
Și-atât de scumpă-mi este mie hora
Că cei de-aici, străbunii din Craiova,
De cum știură că sosise ora,
Cu Țara Românească și Moldova,
Un imn le înălțară, tuturora.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoară
În primăvara sa cea mai frumoasă,
Străbunul meu și-a înălțat o casă,
Pe-o inimă de piatră având temei
Și-ntinsă pe nouă odăi.
Pridvoru-i natural, scăldat în soare,
Chipul întreg un trandafir în floare,
Aur din holde puse-n pereți,
Marama din cel mai pur Voroneț.
Sădi stejar pe zări de necuprins
Și brazi, să-i țină veșnic fruntea sus,
Grădina ei, un colțișor de rai,
Cu-o gingășie unică de mai.
Purtată-n cântec de baladă și iubire,
Comoara nestemată, crez și moștenire.
sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Orologiul
Progresul de-i prezent în toate,
Ce-am cucerit cu binișorul,
E orologiul care bate
La piept cadent cu tricolorul.
E-o piatră încercată de granit,
Ce știe a opri orice furtună
Și lasă drumul liber de trecut
Spre libertate, spre lumină.
E fluviul nesecat ce curge
Pe gura din furnale ne-ncetat,
Covorul fermecat ce-ajunge
Visarea oricărui bărbat.
Cu ochii deschiși și chip senin,
Că-i sensul unui nou destin.
sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul consolării
Potrivnicul destin te ia la trântă,
Dar poți să lași o urmă-n infinit,
Precum o lasă melcul negreșit,
Pe lujerul ce-n soare se avântă.
Cu visul libertății răstignit,
În vârful care inima-ți încântă,
Să fugi din turma proastă și înfrântă
De biciul șuierând necontenit.
Privește cu speranță spre zenit,
Iar soarta, în final, dacă îți curmă
Urcușul către vârful însorit,
Împacă-te cu gândul de pe urmă
Că-n viață cel puțin ai dovedit
Voința evadării dintr-o turmă!
sonet de Pavel Lică din Râsete în cer și pe pământ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roșcate
Trimite vântu-n suflul alinării.
Cocorii obosiți se vaită-n șoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării.
Se spală luna în apa înserării
Și stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veștede-adorm în liniștea uitării,
Amurgul arămiu din aripi bate...
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, sigur, e de vină!
Mi-am dorit să scriu poeme, printre rimele boeme, să mă pierd efervescent,
Prinsă-ntr-un tangou de muze cu vederi un pic obtuze, pe un ring incandescent
Unde să îți fiu ispită, fără a-ți deveni iubită în al toamnei calendar,
Colorând c-un vers frenetic, revărsându-se bezmetic, ruginiul Lui Brumar.
Coregraf te vreau în piesă! Cu pretenții de prințesă, insistând să mă conduci
Prin angelice catrene, îndrăznețe la refrene, hoinărind ca doi năuci.
Visători cu ochi de brumă, încălcând orice cutumă, să plutim spre Ararat.
Răvășită de-o idee, având ifose de Gee, declarându-te împărat.
Izbăvită de păcate, prin Siberii înghețate, țar al slovelor să-mi fii,
Proclamându-mă sonor, de-ar fi hibernal decor, țarină în poezii.
Pe-ale strofelor altare, să devin nemuritoare, îndrumată de-al meu zeu
Ce se pierde în dileme, oferindu-mi crizanteme cu parfum de Elizeu.
Toamna, sigur, e de vină! Îmbrăcată în rugină, mă îndeamnă să tot scriu,
Înșirând, pe-un ton banal, irizări de carnaval scrise de-un amant candriu.
Am avut o nebunie... În sublima Poezie, focul să-l păstrez aprins,
Sculptând lutul în cuvinte, arzând vers în jurăminte... dar sunt Prometeu învins!
[...] Citește tot
sonet de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul gândurilor tale
Te strâng în brațele privirii mele
Și îți străpung tăcerea cu a mea,
Învăluindu-ți trupul în dantele
De mângâieri cum le visai cândva.
Ai ochii-nchiși, am buzele petale,
Aroma vieții capătă contur
Și se revarsă-n simțurile tale
Cu teama doritoare-a unui fur.
Devin, pe cerul tău, un duh ce poate
Înlocui dorințele din vis
Cu-nflăcărarea inimii ce bate
Când sufletul îi cere drum deschis.
Mă mai strecor prin gândurile tale...
Ai ochii-nchiși, am buzele petale.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inhibare
Trăim aceste vremuri noi, ciudate,
În care toate sunt cu susu-n jos,
Suntem pe un teren alunecos
Ce poate să ne dea oricând pe spate.
Nu poți să tragi nicicum vreun folos
Din inițiativele private,
Cât timp ți-s acțiunile curate,
Cât nu ești un escroc, un mincinos.
Voi sta, după serviciu, doar pitit
Și inactiv, la mine în odaie,
Având salariul, singurul venit,
Că altfel s-ar putea s-o fac de oaie,
Să afle procurorii că-s cinstit
Și-atunci mă bagă, sigur, la pârnaie!
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în amurg
Trec anii plutind molcomi, ca norii călători
Ce-aduc o zi ploioasă, iar alta însorită,
Prin viața ce se scurge de-acuma liniștită,
Cu nostalgii, necazuri și-arare sărbători...
Ca un magnet m-atrage grădina înflorită,
Amestec anestezic de-arome și culori...
Cu pomii dragi, cu câinii vorbesc, iar uneori
Cu umbre vechi: pierduții, ce-nvie-ntr-o clipită
Sclipiri din vremea dusă le depăn cu migală,
Ca flori de gând alese, presate între file
Herbar ce-mi strânge viața, petală cu petală...
Încerc să scriu, să ferec cu lacăte cuvântul,
Că florile plăpânde trăiesc puține zile
Și de le uit prin ronduri, le risipește vântul!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!