Autori de sonete | Sonete alese la întâmplare | Adaugă poezie/sonet

Sonete recent adăugate

Solul Golgotei (sonet)

Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic și suav apus
Și-am stat în casă singur cu Isus
Și-afară era o blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deși L-au dus
Să-L bată-n cuie pe Golgota sus,
Fiindcă I-a iubit din cale-afară.

Și mi-a mai spus că poate fi iertat,
Chiar Iuda, ce-L vându c-un sărutat,
Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.

Apoi plecând, din prag mi-a spus așa:
Comoara sufletului, ca și-a minții
E să iubești pentru-a putea ierta.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet în toamna vieții

Umblam desculț prin miriștea cea arsă,
Tăciuni fierbinți m-ardeau pe la călcâie,
Simțeam în nări mirosul de tămâie
Ieșit din boaba strugurelui, stoarsă.

Arome-mi stau pe limbă, de gutâie
Furată prin metoda mea perversă,
Spălată de puf aspru, bine stearsă
Ca gustul ei să-mi pară de lămâie.

Copilăria mea așa trecură
Și m-am trezit acum în toamna vieții
Visând la valurile tinereții,

Dar pradă nu mă dau ușor tristeții
Că simțământu-mi este în măsură,
Să soarbă tot frumosul din natură.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapta adevărului (sonet)

"Nimic nu-i mai frumos ca adevărul"
I.L. Caragiale

În inimile noastre este
O șoaptă ce s-o auzim
Dar zgomotul de pași ne crește
Și n-o putem de cum pășim.

S-aleargă-n căi și alte crește
Noi altui drum ne dăruim
Puțini aud a șoaptei veste
Dar gloria toți I-o dorim.

Susuru-I ne este în față
Și aeru-I în munți găsești
Și-l savurează omul sănătos.

Ca El în lume nimic nu-I mai frumos
Căci lucrul cel mai sfânt în viață
E Adevărul să-L trăiești.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șeherezada

Continuă povestea, Șeherezada,
Din ochii negri zdruncină-mi hotare,
Cuvintele-ți, magia îmi frâng zăvoare
Încremenind în pieptu-mi colonada.

Respiri milenii-n șoapte de femeie,
Până în cer miroase-al tău străfund,
Și mor, renasc și-n tine mă afund,
Cu tot cu taină-n rupta epopee.

Din gene îți răsar zâmbind doi îngeri,
Când seara lin coboară-n părul tău,
Și stele-așează-n litere înfrângeri

Ce se coboară în cântec, ca trofeu,
Pe bolta umezită, de-a tale atingeri,
Cu brațul tău de vise, imprimeu!

sonet de (29 martie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul muncii cu alt rost

Când te-am pictat, iubito, m-am gândit
să mi te am alături, să-mi șezi blând,
să te admir pe viață, ca și când
ești numai tu în lume de iubit.

Și te-am pictat privindu-te-nfocat
de nici nu știu, de fapt, tu ce făceai,
dar, de curând, am înțeles că ai
făcut un semn spre cel ce mi-a urmat:

"Răbdare, măi, că mă pictează-un prost!"
Mă tot gândesc: acestea să fi fost
cuvintele ce le-ai fi spus atunci?

Eu mă gândeam la viitor, la prunci,
tu te gândeai la "munci", dar cu alt rost
și, uite-așa, a fost, n-ar mai fi fost!

sonet de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul razei care piere

Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, își urmează calea
spre un lăstar ce-și încetează jalea
când simte cum pe frunte i s-așază.

Nu știu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg, și merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.

E, oare, bucurie, sau tristețe
în raza care mângâie, în joacă,
lăstarul care crește-n frumusețe?

Va fi o floare care o să placă
și raza l-a hrănit cu-a sa blândețe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă...

sonet de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flash

Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuți închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieții, când spre alții, când spre tine,
ochii arși 'și-nchid clipirea, de prea multă usturime.

Dinții lumii nu mai mușcă, strepeziți de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputința de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, și lașitate
ce sfârșește cu un rictus "dulce"... ca de aguride.

Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuțită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colțuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.

Ploi mărunte... dinții lumii... roata vieții care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet biunivoc

În starea-mi tulbure și echivocă,
Te caut în fragmente mici de vis,
Ca să citesc, îndată, ce-ai mai scris,
Pe sânii tăi cu sfârcuri roz de rocă...

Mă ninge lent poema ta barocă,
Ce amiroase-a floare de cais
Și leagă, dulce, Cerul de Abis,
O, Simm, revino-ți, fii biunivocă!

Știi bine, timpul e ireversibil,
Piere-n Neant, ca fumul de țigară,
Ascultă-ți Dumnezeul intangibil,

Pășește pe cărarea-ți cu aură lunară,
Cu flori de scai și duh de imposibil,
Cu ploi de vii regrete și fulgi de primăvară!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragoste la prima vedere

Ce-a fost la început, am și uitat,
Dar, sigur, nu a fost nici "Big", nici "Bang";
Cuvântul, oul, lutul... n-au contat
Cât a contat ceva din piept: un "Dang".

Și mi-a bătut pe-acolo ca-ntr-un clopot,
De mă uitam în jur să văd: cumva,
Se prinde lumea-n jur că-mi e în clocot
Tot sângele... holbându-mă la ea?

Stăteam ca un vampir surprins de ziuă,
Ceva mi se-nnodase-n gât, de teamă,
Simțeam cum mă curbez, că-s bun de piuă,
Și capu-mi zumzăia de "Mamă, mamă!"

Mă sufocam, mi se-nfundase glota
Privindu-te, frumoasa mea... Toyota.

sonet epigramatic de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertate în singurătate

Îmi place uneori, chiar de m-apasă
și-n brațe reci de ziduri viața-mi strânge,
îmi place căci din gânduri mai înfrânge
când ea, singurătatea, mi-e aleasă.

Îmi dă un sentiment de siguranță,
de liniște în clipa de visare,
mi-aduce începuturi de uitare
și îmi ascunde ultima speranță

Îmi place, dar nu azi și... cât mai rar;
singurătății nu mă dau în zile
când gândurile-mi zboară spre idile,

sau când iubirea-mi cere ca, măcar,
cu gesturi măsurate, dar febrile,
doar libertății să mă dau în dar.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!