Autori de sonete | Sonete alese la întâmplare | Adaugă poezie/sonet

Sonete recent adăugate

Du-mă

Du-mă, vântule, du-mă în sudulmă
Ca o frunză bătută de brumă
Ca creastă de val... inspumată
Ca o pană din pasăre... ruptă

Pe o insulă pustie, pierdută
Cu o filă și o călimară
Si adu-mă de abia pe la vară
Să miros florile de tei, iară..

Si apoi napoi să mă arunci..
Pe un vârf de munte... însingurat
Acolo pe albastrul așternut
Unde liniște... bei și mănânci

De unde napoi in astă lume
Nu vei dori să mai ajungi...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Ori-care cap îngust

Ori-care cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă,
Și, cum dorește, sgomot mare facă,
Cununi de laur de la plebe ceară–și.

Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea de glorie săracă.

Când dulcii–i ochi pe linii or s-alerge.
Și cumpănind în iambi turnata limbă,
Ici se va pune, dincolo va șterge.

Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge,
Și al ei suflet pe-al meu și-l schimbă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Urla la lună frigul

În noaptea tot mai lungă
Salcia nemișcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.

Gâștele în stol grăbite
Liniștea o mai răscolesc,
Greieri și-ascund viorile
Și nopțile încet muțesc..

Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul mușcă surd, sunetul

Nopților calde din vară...
În urlet trist de vârcolac

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul alb

Încerc, pe-o foaie albă, să-mi așez,
Cu frământări din dorurile-mi toate,
Cuvinte dulci, în versuri să arate
Ce simt atunci când, ziua, te visez.

Apar cuvinte rupte, -mprăștiate,
Pe care-ncerc, timid, să le-aranjez
În versul de iubire ce-l creez,
Dar ele nu se lasă aranjate.

Încerc să le opresc, să le-ancorez
La țărmul meu, iar ele, alterate,
Nu seamănă cu cele-ndepărtate:

Vor libertatea lor și nu cutez
Să le închid în rimele forțate
Din versul artificial. Oftez.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demiurg

Te modelez ușor, cu-atingeri fine,
și-s mulțumit de lutul meu perfect
din care tu apari cu un aspect
aidoma statuilor eline.

Îți mângâi formele, trecând în ele
din moliciunea palmelor căuș,
sfielnic, tu vioară, eu arcuș,
un lut călcat, în stranii nopți, de iele.

Îți aranjez apoi, prin gesturi tandre,
cu buzele alunecând meandre,
în sărutări de lut și catifea,

noi rotunjimi, de nimfe copilandre,
și mă așez, timid, în calea ta.
Acum sunt demiurg, iubita mea!

sonet de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elogiu iubirii

iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.

uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.

iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.

vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eres

curgeai prin bezne-n soarta plumburie,
grădina ta corolele ucide
lumina greu o zi îți mai decide
de prin interioare de sicrie.

mirarea ta cu apa coincide,
acolo cerul tăinuit se scrie
cu toate-a sale raze-n broderie
de te-asurzesc eternități fluide.

tenebra vieții tale se mai șterge
căci Dumnezeu în duh ți-a iscălit
de prin străbuni în sânge să-ți alerge.

pe drum statui de-albastru-ai ocolit,
în lacrimă trecutul tău imerge
deși în gând ți-e un eres cumplit.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parcă mă văd...

Parcă mă văd, curând, pe-a mea străduță,
bătrân, bolnav, ursuz și părăsit,
înfășurat, cu tălpile-n granit,
ca Laocoon, de muzica lui Guță.

De-un șir de corbi tocat, la infinit,
cu ciocuri negre-n vârf de tărtăcuță,
și, rar de tot, de câte-o bunicuță,
luat și re luat, la terfelit.

Și cum eram... cântam pe bulevarde,
zburam printre perdele ce-ntrevăd
și-n clipa asta stele, miliarde,

rememorând al dragostei prăpăd.
În ochii tăi, de-acum, ceva mă arde
și-aproape orb deja, parcă mă văd.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet pentru Iulia

O, Doamne, am și eu un eu al meu,
Să cânt femeile cu nuri duioși,
Cu coapse dulci și sâni ambițioși,
Născute-n astrograma unui Leu...

Și-aș aborda, oricând, orice traseu,
Ca să-ți sărut genunchii prețioși,
Ah, Iulia, și ochii-ți vii, frumoși,
Și tot ce ți-ai ascuns pe sub jerseu!

Irișii tăi, când albăstrii, când verzi,
Râvnesc întru fioruri lungi, complete,
Fiindcă-adesea-n mine te desmierzi

Și-ntru privirile-mi de doruri bete,
Admit ca-n sânge tu să mi te pierzi,
Ca să-ți recit o mie de sonete...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul românului dezromânit

Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o țară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...

Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Eminescu și Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, Cerul ne surâde voluptos și, aproape, corai!

Ne-am pierdut darul demnității, vai!, pe traseu,
Deși, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român înstrăinat e mereu un non-eu,

O lepădare patetică și, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!