Autori de sonete | Sonete alese la întâmplare | Adaugă poezie/sonet

Sonete recent adăugate

Pădurea-n disperare

Copacul rădăcini înfipte are
În solu-n care falnic a crescut
Și n-a avut vreodată vajnic scut,
A fost mereu lipsit de apărare.

De multe ori să fugă ar fi vrut,
Să scape de teroare-n lumea mare,
Dar n-a putut căci nu avea picioare...
L-au rupt samsarii și a dispărut.

Păduri întregi au plâns de disperare
Sub lovituri de bardă-aprig cnut,
Ar fi plecat departe-n emigrare
Să crească falnice ca la-nceput.

Cum legiuirile ne sunt precare,
Hoția-n țară n-are vindecare.

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Efemeritate

Când văd că viața este tare scurtă
Și dusă e mai mult de jumătate,
Aud în turlă clopotul cum bate,
Mi-e frig de parcă am dormit în iurtă.

Nu vreau s-aud de vremi îndoliate
Iar judecata nu mi-o vreau inertă
Și nici nu vreau să știu o dată certă
Atunci când totu-i efemeritate.

Aș vrea să fiu coborâtor din stele
Când viața asta-i plină de păcate,
Să pot spăla prin fapte-atâtea rele
În lumea mea telurică lăsate.

Un spirit nud să urce-n alte sfere,
Să-l poarte dor terestru și să spere...

sonet de (2018)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet ajuns la apogeu

Ecoul clipei pacea îmi străpunge,
Iar liniștea se scurge-n transcendent,
Când zboru-ți înspre mine-i coerent,
Și, când din urmă, verbul te ajunge,

Plutind planant, cu aripile-ți lunge,
Mă vezi, toujours, te văd, echivalent,
Noi versuri să captăm din imanent...
Cu mirul său, un Dumnezeu ne unge.

Cresc, Doamne, aripile poeziei pure
Și-n flăcări arde lira, sublim, instantaneu,
Ecouri unduioase, de facto și de jure,

Se-ngână sus de tot, în cer, la apogeu,
Și teamă-mi e, Amalia, c-o să te fure,
Vreun Făt-Frumos, taman, din visul meu

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet pentru Hellen

Soției mele, de ziua ei

Îți scriu pe umeri versuri cu polen
Și nu ne refuzăm iluziei nicicum,
La margine de timp, același drum
Ni-i îndreptar și spirit, și refren...

Urcām și coborâm, din tren în tren,
Ne comportām ca la un ultim bal,
Și-n sânge ne cad stele... Conjugal,
Ne-am rătăcit în noi, deja, Hellen!

Ni se topesc din nou ghețari în vine,
Apun și răsar sori, ninge și plouă,
Iar ochii-ți verzi, cu raze olivine,

Ne introduc parcă-ntr-o sferă nouă,
A sentimentelor de-a pururea depline,
În care, simultan, bat două inimi. Două!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet cu sonat

De la cai morți, potcoave de-aș găsi
n-aș mai umbla prin lume, teleleu,
să zică, toți, că-s vai de capul meu
și că mai bine-ar fi de n-aș mai fi.

Le-aș pune pe o funie, șirag,
și le-aș purta la gât, să am noroc,
iar uneori le-aș scoate să mă joc,
și chiar le-aș bate, că-s de fier, de drag.

Iar când m-oi sătura, coroană-mi fac,
mai grea decât atârnă capul meu,
și n-am s-o port ca un nebun, mereu,
că lăcomia-i boală făr' de leac.

Cum caii morți, să fiu cinstit, nu-mi plac,
trec la castele. Am nisip... un sac.

sonet de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul umoristului

O, suflet trist și vesel totodată,
În tine râsul plânge uneori,
Când vede crângul luminând cu flori,
Lumina lor – de-acuma înghețată.

Tu râzi cu tot amarul și adori
Să vezi cum râde lumea zbuciumată
Și veselia asta, cam ciudată,
E una din râvnitele comori

Ce-atrage omul prin a ei căldură
Și bucurie-n starea cea mai pură,
Făcându-l ca să uite de declin.

Așa se scurge timpul și ne pare
Că viața bună capăt nu mai are
Și-abia de auzim al tău suspin...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Un nu știu ce eminescian

Cine ești copilărie
stea întunecată-n pumni
m-ai pierdut fir-ar să fie
fluierând pe sub aluni

Stea întunecată-n pumni
cine naiba te-a vrăjit
dacă n-ai cum să mă suni
dincolo de infinit

Cine naiba te-a vrăjit
m-ai pierdut fir-ar să fie
pe muchia de cuțit
cine ești copilărie

Stea întunecată-n pumni
ai răspunde nu știi cum

sonet de din Cezeisme II (19 octombrie 2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Cărări

Cu frământări, cu vise și iluzii,
Ne facem toți prin viață o cărare,
Unii c-un scop, iar alții la-ntâmplare-
Visând succese, și primind contuzii!

Unii străbat ca orbii a lor cărare,
Nu văd nimic din tot ce-i înconjoară,
Căci gândul lor spre alte zări le zboară-
Având doar țel, dar neavând picioare!

Alții văd totul, dar își doresc putere,
Să aibă pentru toate zeci de brațe,
Cu care să apuce și să-nhațe-
Visând numai mărire și avere!

Târziu, de tot, pricep și adevărul:-
Destinul ni-i la toți... vămuitorul!

sonet de
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet pentru David

Mă supăr tare și-l desfid
Și chiar îl sudui de toți sfinții,
Pe-acela care,-n noaptea minții,
Îi stă în cale lui David...

E lung pământul și arid,
Din ce în ce-s mai scumpi arginții,
De viață tragem cu toți dinții
Și mai schimbăm câte-un partid.

Însă, oricât de grea mi-e viața
Și-oricât mi-e traiul de acid,
Când vine, Doamne, dimineața,

Și-mi văd nepotul, pe David,
Din cale-mi fuge, iute, ceața,
Și-s mai bunic, și-s mai... valid!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet pentru Sara Maria

Știu: sus cerul, jos e glia
Și-n jurul meu e Universul,
E muzica și-apoi e versul
Și-n prag e chiar Sara-Maria.

Oferā-mi, Doamne, melodia,
Ce-mi schimbâ gândul, dar și mersul,
Coboarā pe pământ consensul
Și-adu-mi ín cale ciocârlia,

Să-mi cânte despre dor și țarā,
Sā resfințeascā omenia,
Și fā, în față, sā-mi apară

(Ca sā-i arāt mārinimia,
Cum am fācut - a câta oarā?) -
Nepoata mea, Sara - Maria!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Recent în Blog: Poezii

Mai multe în Blog »

Recent în Forum: Versuri

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!