Sonete recent adăugate
Convoaiele Războiului (sonet)
CONVOAIELE RĂZBOIULUI
(sonet pribegiei)
Mi-am adunat ultimele cuvinte
În tolba minții, despre război să scriu:
"Încheiați pace, până nu-i prea târziu
Și toți îmbrăcăm sângerii veșminte!"
În drapel învăluiți orice sicriu
Și fredonați imnul patriei sfinte
Pentru eroii ce trec spre morminte
Într-un convoi pe ultimul drum pustiu!
Mame, fiice, surori, mătuși, nepoate
Deplâng gloria în ritm de fanfară,
Cu suflete de lacrimi inundate.
Refugiații își caută țară
Cu lumina păcii și libertate,
Din iadul războiului să dispară.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Jurnal de Război (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul și minciuna
(de "Ziua Poeziei")
În bătătura noastră strămoșească
În care lupii poartă piei de oaie,
Iar omul, drept cândva, acum se-ndoaie,
Democrația nu-i decât o mască.
Când bat în piuă apa cea de ploaie,
Aleșii uită-ades să mai roșească
Fiindcă totul lor le cade pleașcă
Iar adevăru-mbracă alte straie.
Noi ne rugăm, smeriți, la cele Sfinte,
Pupăm în racle moaște și icoane,
Sperând din cer a coborî vreun Sfânt
De soarta noastră să-și aducă-aminte
Și, răstihnind minciuna în piroane,
Să-nvie adevărul pe Pământ.
sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiul floral (sonet)
ECHINOCȚIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocțiale)
Străbat nămeți spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Și să alunge tristeți glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.
Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.
De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieții să umplem pocale.
Vom duce speranțe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia Poeziei (sonet)
MAGIA POEZIEI
(sonet poeziei)
M-am îndrăgostit din copilărie,
De penelul fermecat al gândului,
Ce pictează-n culorile dorului,
Îngeri înaripați de poezie.
În zborul spre bolta Paradisului
Se-nalță gându-n ritm de simfonie,
Însoțit de muză cu fantezie,
Cuib de rime împletind poemului.
De melosul în sentimente răsfrânt
Dansează muza pe-a gândului câmpie,
Cu Soare tandru îmbrățișând Pământ.
Valsând cu-a primăverii reverie
Se leagă dragostea lirei de cuvânt,
Să-și ducă roadele în veșnicie.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet creației)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creației)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestrea Poeziei (sonet omagial)
ZESTREA POEZIEI
(sonet omagial)
Comoară de grai ne-au lăsat străbunii
În lira versului cu incantații,
Să-i crească moștenirea în creații
Și faima să-i sporească-n ochii lumii.
Au dus ecouri în graiul românesc,
Poeziei spre a-i fi sărbătoare
Ce reverberează-n albastră zare
Spre moștenitorii de neam strămoșesc.
Au însuflețit glasul poeziei
Să răsune în armonii duioase,
Pe mapamond, din plaiul României.
Din roadele în versuri generoase
Vor savura zeii pe Calea Lirei,
De la pământeni cu gânduri mănoase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea - iubire sufletească (sonet creației)
CARTEA - IUBIRE SUFLETEASCĂ
(sonet creației)
Prin lumea grăbită către uitare,
cartea este iubire sufleteacă,
ce în cuvinte poate să grăiască
sentimente pe-a dorului cărare.
Un mire devotat să întâlnească,
aleargă muză pe-a ochilor zare,
în stihuri să fie revelatoare
și cu poetul să se logodească.
Încununați de brațele solare
se-avântă spre veșnicia cerească,
să le dea zeii binecuvântare.
O poezie vrând să plăsmuiască
din sentimente călăuzitoare,
pe aripi de vis plutesc să renască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de Poezie (sonet omagial)
DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet omagial scriitorului)
Privește, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce și-au pus iubirea în poezie,
Pe timp de pace sau de pandemie,
De timp să nu le fie sufletul frânt!
Pune har pe-aripi de inspirație,
Să sune acorduri lirice în cânt
Și către veșnicie să-și ia avânt,
Cu magie din a Ta creație.
Sfințește-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioși în bătălie,
Dezbrăcați de al virusului veșmânt.
În primăveri să le-aduci reverie
Și dă-le destin poetic, neînfrânt,
Să-ți slăvească sfânta Împărăție.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul în echinocțiul primăverii
TIMPUL ÎN ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII
(sonet de echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul echinocțiului (sonet în echinocțiu)
TIMPUL ECHINOXULUI
(sonet în echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Matia Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!